.
CONDITION
I
am like
sand in the hourglass
which
can be time
only
in
falling.
(Translated by Peter Jay)
*
JOURNEY
I wander in myself
As if in a foreign town
Where I don't know anyone.
The evening streets fill me with fear
And in rainy afternoons
I'm weary and I shiver.
No wish for an adventure,
When the mere walk on the road
Is a true venture,
No memory of another era
Answering the question
"Why have I been brought here?"
*
WE SHOULD
We should be born old,
And arrive wise,
To be capable of deciding our worldly fate,
To comprehend from the prime crux what ways begin
And only the wish to walk to feel reckless.
Then should we become younger, and younger, walking,
Mature and strong to arrive
At creation’s gate,
To pass through it and in love entering adolescents,
To be children at our sons’ birth.
Either way, they would then be older than us,
They would teach us to speak, rock us to sleep.
We would disappear even more, becoming even smaller,
Like a grape, like a pea, like a grain of wheat…
We should be born old,
And arrive wise,
To be capable of deciding our worldly fate,
To comprehend from the prime crux what ways begin
And only the wish to walk to feel reckless.
Then should we become younger, and younger, walking,
Mature and strong to arrive
At creation’s gate,
To pass through it and in love entering adolescents,
To be children at our sons’ birth.
Either way, they would then be older than us,
They would teach us to speak, rock us to sleep.
We would disappear even more, becoming even smaller,
Like a grape, like a pea, like a grain of wheat…
Translation by Daria Florea
_______
Source: Mascara Literary Review, June, 2009
*
CĂLĂTORIE
Umblu prin mine
Ca printr-un oraş străin
În care nu cunosc pe nimeni.
Seara mi-e teamă pe străzi
Şi-n după-amieze ploioase
Mi-e frig şi urât.
Nici o dorinţă de-a călători,
Când şi numai trecerea drumului
E aventură,
Nici o amintire din alte vieţi
Întrebării
"De ce-am fost adusă aici?"
*
CĂLĂTORIE
Umblu prin mine
Ca printr-un oraş străin
În care nu cunosc pe nimeni.
Seara mi-e teamă pe străzi
Şi-n după-amieze ploioase
Mi-e frig şi urât.
Nici o dorinţă de-a călători,
Când şi numai trecerea drumului
E aventură,
Nici o amintire din alte vieţi
Întrebării
"De ce-am fost adusă aici?"
*
AR TREBUI
Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...
Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...
__________
Sursa: Romanian Voice
*
Olyan vagyok,
mint a homokóra
szemcséje,
ami
csak
hulltában
méri az időt.
*
UTAZÁS
Úgy járok itt benn magamban,
mint egy idegen városban,
ahol senkit sem ismerek.
Este félek az utcán,
és az esős délutánokon
fázom és unatkozom.
Utazni semmi kedvem,
hiszen az úton átmenni is
kaland.
Miért hoztak ide?
És kinek az életére
nem emlékszem?
*
Olyan vagyok,
mint a homokóra
szemcséje,
ami
csak
hulltában
méri az időt.
*
UTAZÁS
Úgy járok itt benn magamban,
mint egy idegen városban,
ahol senkit sem ismerek.
Este félek az utcán,
és az esős délutánokon
fázom és unatkozom.
Utazni semmi kedvem,
hiszen az úton átmenni is
kaland.
Miért hoztak ide?
És kinek az életére
nem emlékszem?
*
Öregen kellene születni, bölcsen,
hogy sorsot tudjunk választani,
hogy tudjuk, melyik út hova vezet,
és csak az utazás vágya legyen felelőtlen.
Aztán fiatalodjunk, fiatalodjunk egyre,
éretten, erősen érjünk az alkotáshoz,
aztán hagyjuk el azt is, kamaszok legyünk,
mire a szerelemhez érünk, s gyerekek,
mire fiaink megszületnek.
Ők öregebbek lennének nálunk,
beszélni tanítanának,
ringatnának, hogy elaludjunk,
és mi zsugorodnánk, egyre kisebbek lennénk,
mint a szőlőszem, mint a borsószem, mint a búzaszem...
Hervay Gizella fordításai
___________________
Ana Blandiana: HOMOKÓRA, Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1971
No comments:
Post a Comment